Aspecte stilistice în Liturghia bizantină corală a unor compozitori români din sec. XX

Cultura muzicală corală reprezintă pentru Istoria muzicii românești o îmbogățire a discursului muzical autohton și o ancorare a acestei culturi în inima unei tradiții europene ce își are rădăcinile în Renaștere. Deși tradiția muzicală a Bisericii Ortodoxe Răsăritene a inițiat, dezvoltat, conservat și promovat o cultură muzicală preponderent vocală și monodică, acest fapt nu a împiedicat pătrunderea în această Biserică a unei muzici corale polifonice, care a suportat diferite infl uențe stilistice de limbaj și exprimare împrumutate din școlile naționale consacrate, atât din Răsăritul Europei (în special Rusia), cât mai ales din Apusul Europei (Italia, Franța și Germania). Așa se face că putem vorbi de „stilul rusesc” în muzica bisericească corală ortodoxă, de „stilul italian” și de „stilul german”, stiluri de cântare despre care se va vorbi în capitolul I al acestei lucrări.