Iudaismul şi creştinismul antic. De la Antioh Epifanul la Constantin

Perioada de aproximativ cinci sute de ani care constituie cadrul cronologic al acestei lucrări începe și se încheie cu un conflict violent între puterea politică păgână – monarhia seleucidă și Imperiul Roman – și monoteismul, iudaic pe de o parte, creștin pe de alta. Între persecuţia lui Antioh Epifanul și cea a Tetrarhilor nu există, la prima vedere, decât o asemănare de scop și de mijloace: este vorba despre extirparea, prin forţă, a unei religii considerate incompatibile cu ordinea stabilită, unitatea și coeziunea regatului sau a imperiului, precum și despre loialitatea datorată de supuși prinţului lor. În ambele cazuri, tentativa se soldează cu un eșec, însă în circumstanţe cu totul diferite.