CORESPONDENŢA I/1 (EDIŢIE, STUDIU INTRODUCTIV ŞI NOTE DE: NICOLAE BOCŞAN, IOAN-VASILE LEB, GABRIEL GÂRDAN, PAVEL VESA, BOGDAN IVANOV)

Biografia marelui arhiereu al Bisericii ortodoxe române s-a confundat cu istoria Transilvaniei. De la venirea sa la Sibiu ca vicar al Episcopiei Transilvaniei şi până la trecerea în veşnicie, ierarhul a fost, în limbajul epocii, cap al bisericii, cap al naţiunii şi a îndeplinit aceste onoruri cu rezultate care i-au adus recunoştiinţa şi admiraţia contemporanilor. A fost modelul conducător bisericesc tipic pentru Europa Centrală şi de sud-est, ce şi-a asumat în mod conştient şi responsabil conducerea poporului şi a bisericii încredinţate spre păstorire. Într-o perioadă de cristalizare a structurilor elitare moderne, Andrei Şaguna a reprezentat ultima etapă în procesul de tranziţie de la conducătorul sec. al XVIII-lea, cu multe trăsături specifice Vechiului Regim, spre noul tip de lider, care s-a afirmat şi a fost recunoscut ca atare pentru calităţile şi realizările sale în beneficiul celor mulţi. A fost ierarhul luminat care a asimilat tradiţia în tot ceea ce aceasta însemna stabilitate, continuitate, ordine, pentru a înnoi, moderniza şi dezvolta, într-o perioadă marcată de spiritul modernizării şi progresul. [...]