Împlinirea omului în viața de familie

Apropiindu-mă de împlinirea vârstei de 50 de ani, în inima mea s-a născut o întrebare pe care o consider foarte importantă: dacă mi-ar cere Dumnezeu să aleg o singură zi din trecutul vieţii mele care să rămână exact așa cum a fost ea trăită, care ar fi aceasta? Într-o clipă am recunoscut-o. Este fără nicio îndoială ziua în care mi-am cunoscut soţia. Era în prima jumătate a lui octombrie a anului 1992, în biblioteca Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj. Aceea zi mi-a marcat întreaga viaţă într-un mod în care nu mi-aș fi închipuit vreodată. De atunci a început ceva ce nu poate fi explicat în cuvinte. Pe zi ce trecea simţeam că suntem făcuţi unul pentru altul și bucuria întâlnirii se vădea a fi încununată de o complementaritate care se exprima în multe și minunate forme. Când am simţit că persoana pe care am întâlnit-o este cea pe care o așteptam și pentru care mă rugam de când m-am deșteptat la credinţă, nu am ezitat să-mi exprim clar sentimentele și mi-am făcut cunoscute intenţiile serioase. După nici trei luni ne-am făgăduit unirea pe veșnicie, iar nunta noastră a avut loc la începutul lunii mai 1993.