BISERICA GRECO-CATOLICĂ DIN VICARIATUL HAŢEGULUI (1850-1918)

Un impresionant volum de muncă – aceasta este ceea ce caracterizează, înainte de toate, cartea care ne stă în faţă. O muncă care, atât în partea referitoare la biserică, cât şi în cea privitoare la şcoală evoluează sistematic pe un plan conceptual, ideatic şi pe altul documentar, faptic, o muncă care beneficiază de o bogată bibliografie, dar încorporează în sine o foarte valoroasă informaţie arhivistică, o muncă care se finalizează cu o reconstituire monografică impunătoare, cantitativ şi calitativ, a traiectoriei ascendente a vicariatului greco-catolic al Haţegului în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul celui următor. În spatele lui apar, desigur pe planuri mai îndepărtate, mai întâi marele comitat Hunedoara, a doua ca mărime şi în acelaşi timp cea mai compact românească jurisdicţie ardeleană, aşa-numita Valachia Transilvanica – 93% români, 7% maghiari, germani etc. – iar apoi Banatul învecinat, în care se găsea episcopia unită a Lugojului din care făcea parte, eclesiastic, Haţegul.