Învăţământul confesional ortodox roman din Transilvania între anii 1848-1918. Între exigenţele statului centralist şi principiile autonomiei bisericeşti. Vol. I

Perioada celor opt decenii tratate în lucrarea de faţă constituie o etapă deosebit de importantă pentru dezvoltarea culturală, socială şi politică a românilor din Transilvania. Este epoca de păstorire a marelui mitropolit Andrei Şaguna şi apoi a urmaşilor săi, Miron Romanul şi Ioan Meţianu. Este o perioadă în care românii ardeleni au cunoscut procesul de transformare de la statutul unei plebe tolerate la cel al unei naţiuni moderne. În acest proces, Bisericile româneşti au avut o contribuţie de netăgăduit, realizată atât prin intermediul amvonului, dar mai ales prin şcoala confesională ortodoxă şi greco-catolică. Obiectul lucrării de faţă este aşadar, prezentarea modului de organizare a şcolii confesionale ortodoxe din Transilvania şi contribuţia pe care a avut-o aceasta la dezvoltarea culturală a poporului român.