Societatea contemporană este marcată de schimbări. Învățământul și actul didactic sunt chemate să răspundă și să se adapteze contextului actual. Predarea religiei în zilele noastre este o provocare. Tocmai de aceea considerăm oportun oferirea celor interesați unor idei și instrumente de lucru care să le faciliteze proiectarea și construirea demersurilor didactice.

Vizita Sfântului Părinte Papa Francisc la Blaj, în data de 2 iunie 2019, a avut un puternic impact asupra Bisericii Române Unite cu Roma, Greco‐ Catolică, dar și asupra vieții sociale, pe plan local și național. Conștiința publică a fost pătrunsă de conceptele cheie ale acestei vizite pontificale: universalitate și incluziune.

Prezenta lucrare ne propune un subiect de maximă actualitate, extrem de complex în abordările filosofice, medicale, sociologice, psihologice etc. – ca și, bineînțeles, în cele teologice, și acestea foarte diverse și nuanțate, dar mai ales profunde.

Prezența tainică a Sfântului Duh în Sfânta Scriptură poate fi percepută încă din primele pagini ale cărții Facerea (Fac 1, 2). Cu toate că Duhul lui Dumnezeu nu este considerat în mod explicit o Persoană distinctă în Vechiul Testament, lucrarea Sa este vizibilă în multe texte. Dintru început, Vechiul Testament dă mărturie despre Duhul Sfânt, căci El„ Se purta pe deasupra apelor” (Fac 1, 2), când a fost creat cerul și pământul.

Rolul paradigmatic pe care-l împlinesc personajele biblice reprezintă o sursă inepuizabilă de repere pentru cei care s-au poziționat pe calea spre Adevăr. Sfânta Scriptură pune înaintea credincioșilor numeroase modele pe care aceștia sunt chemați să le urmeze pentru a-și fortifica relația cu Dumnezeu.

Intitulat Studii de Traductologie și Teologie Biblică, volumul se apleacă asupra unor probleme fundamentale pentru înțelegerea procesului de transmitere și de receptare a textului biblic, probleme pe care autorii le analizează și le ilustrează prin prisma exegezei creștine, a filosofiei, a patristicii academice și a unor demersuri de lexicologie aplicată, pentru ca apoi să-și asume, cu bine cumpănit curaj, riscurile și efortul de a-l expune cu ajutorul uneltelor teologiei răsăritene.

Lucrările susținute în plină „furtună care agită valurile istoriei”, reflectă, în mare parte, o schimbare de viziune, sunt marcate de pulsul evenimentelor care au zdruncinat o lume „veche” și prevestesc schimbările care vor veni cu zorii epocii culturale de mâine. Suntem în pragul unei noi epoci cultural‐istorice care este pusă în fața unor schimbări majore de paradigmă.

Până în anul 1863, Efesul era cunoscut doar din sursele și informațiile istorice, deoarece orașul dispăruse de mai multe secole deja. Efesul a fost redescoperit în anul 1863, grație săpăturilor arheologice, efectuate la început în mod hazardat și fără un plan posibil, de către expedițiile istoricilor englezi, în zona actualului oraș, unde aceștia au descoperit urmele ruinelor Templului lui Artemis.

În cadrul disciplinelor teologice, sarcina expunerii și transmiterii acestor învățături de credință – o adevărată hartă a credinței – aparține teologiei dogmatice sau, simplu, dogmaticii.

Precum un călător care pentru a ajunge într‐o destinație precisă are nevoie de o hartă, tot așa pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu fiecare credincios este nevoit să cunoască adevărurile pe care este întemeiată credința sa.

Lucrarea de față este cel dintâi demers de la noi dedicat relației dintre schimbarea socială rapidă și comunitatea de credință, din perspectiva unei sociologii organizaționale eclesiale, pe care Părintele Florin Croitoru o încadrează în ceea ce denumește eclesiologie contextuală.

Colecție publicată în cadrul Direcției Patrimoniu Cultural Universitar, de Muzeul de Istorie a Universității